un vals dansat de un beţiv
aşa îmi pare viaţa mea
mişcările pornesc tardiv
şi melodia-i tare grea
din timp în timp mă mai opresc
să rezonez cu ritmul viu
în ring neghiobii mă ghiontesc
rânjind cu feţe de sicriu
iubita îmi surâde mat
ca o statuie grea de lut
aş vrea să pot simţi curat
cum că trăiesc, doar un minut
mă joc de-a viaţa şi nu ştiu
când pierd şi când am câştigat
dacă-i devreme sau târziu
să râd senin, eliberat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu