Vă
las în valea acestei stinse plângeri
Orice
sfârşit vesteşte-un început,-
Mă
duc eu primul, sunt mai priceput,
Să
pun din vreme şeile pe îngeri.
Zvântaţi
cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept
la grajdurile de zmarald,-
Nu
vă grăbiţi, de-abia-i amiaz şi cald
Şi
eu v-aştept şi chingile sunt strânse.
Când
veţi veni-n amurg sub înserare,
Vom
călări frumoşi prin elizeu,
În
cavalcadă, pân-la Dumnezeu
Descălecând
la tronu-i, la picioare.
Ne-om
prosterna cu frunţile alese
Pe
lespedea de nouri, luminată,-
Cel
mai frumos din noi va spune: "Tată,
Ţi
s-au întors feciorii cu mirese.
Pe
unde ne-ai trimis a fost şi bine
Şi
rău a fost pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am
făcut
Şi
nu te-a dat nici unul de ruşine.
Acuma
ne-am întors cu toţi, -ne iată
Ce
altă slujbă ne aşteaptă, Tată?!"
...................................
Zvântaţi
cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept
la grajdurile de zmarald,-
Nu
vă grăbiţi, de-abia-i amiaz şi cald
Şi eu
v-aştept şi chingile sunt strânse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu