Spasme

zeii orfani visează sânge
ascunși în munți ca dezertorii
vor trebui să învețe să se roage
unul la celălalt
ca să nu moară
vor trebui să învețe umilința
de a nu avea pe nimeni mai presus
iată infernul
a nu mai ști unde îți e locul
a nu ști cum să îl dobândești
iată un viitor mai crunt decât moartea
căci moartea umple de semnificație locul în care te-a murit
vai, zei naivi, ați crezut
că e suficient să zeiți
pe când omul tânjea după ceruri
acum sângele nu curge în pământ, nici în altare de jertfă, ci în prime time
rugăciuni nu sunt să vă mai mângâie
săracii nu se mai uită în sus
ei acum locuiesc în statistici, sondaje și rating
voi nu le-ați spus despre antreprenoriat și recalificare
PIB pe cap de locuitor, FMI,
le-ați promis ceruri dar nu le-ați spus ce pot face cu ele
nu i-ați chemat la cules căpșuni pe câmpiile elizee
la îngrijit vechii zei ce acum merg în cârje
nu știați că vechiul olimp are nevoie de menajere
fără vize de ședere
nici măcar nu v-ați listat la bursă
nu știați că natura trebuie exploatată
erați cruzi și nu v-a folosit la nimic
nu aveți nici măcar un offshore
o insulă pe care să vă retrageți dacă lucrurile merg prost
iată-vă anonimi absoluți
falimente ale dominării peste om
bucurați-vă de somnul acesta
căci mâine dimineață veți fi navetiști
dependenți de sudoarea proprie
figuri zbârcite pe holurile vide ale eternității
unde zac craniile celor ce s-au încumetat prin timp
și niciunul n-a câștigat