Ar fi destul de interesant de scris o carte despre cum anume, în societatea noastră din ultimii 20 de ani, se uzează anumite cuvinte, în principal ceea ce ele numesc sau desemnează drept soluție socială sau politică la un anumit moment. Mă gândesc la cuvinte precum: democrație, tranziție, reformă, (pachet de) măsuri, proiecte, intelectuali, stânga, dreapta, politicieni, parlament, etc. Mă interesează în special punctul sau pragul începând cu care devin goale, iritante, anti-cuvinte, anti-soluții, anti-reprezentative. Iarăși, mă interesează cum anume ar trebui ”vindecate” respectivele cuvinte, cum să își recapete utilitatea. Răspunsul s-ar putea să nu fie așa de simplu.
O primă explicație pentru soarta acestor cuvinte este aceea că sunt folosite de persoane reprezentative social și politic, în discursuri demagogice deșănțate, și care ulterior sunt dezmințite sau chiar contrazise de acțiuni și fapte ale acelorași persoane. Simplu spus, dacă de 20 de ani politicienii și cei ce ne guvernează tot anunță că fac ”reforme”, că vor stabiliza societatea, că vor aplica ”măsuri”, cetățenii au avut și vor avea reacții adverse când mai aud cuvintele acestea, deși reforme și măsuri trebuie luate în continuare, într-o variantă bună de această dată.
Această observație este cunoscută de mai toată lumea, nu sunt eu vreun geniu al surprinderii realității. Însă interesant mi se pare ce anume poate fi extras din această situație. În primul rând o întrebare: de ce au politicienii monopol pe cuvinte, pe forța lor, pe buna sau proasta lor întrebuințare? De ce îi lăsăm să devalorizeze cuvinte? De ce nu ne apărăm cuvintele și sensurile lor, ironizându-i în același timp pe acești impostori ai limbii?
Păi, nu prea avem cum, pentru că, de exemplu, aceleași lucruri, aceeași devalorizare se petrece cu acele cuvinte care ne desemnează identitatea: români, românesc, România, (nu mai înșir aici tot pomelnicul de asocieri negative, sau idiot-pozitive, cu daci, traci, energii, oază a creștinătății, cu același efect ca primele) pe care, de această dată, nu doar politicienii le minimizează, ci mai toți o facem, sadic și cu o pasiune a decadenței.
Primele semne de însănătoșire vor putea fi recunoscute atunci când vom începe să ținem la anumite cuvinte și sensuri, când vom apăra, sau măcar suficienți dintre noi vor apăra, acele sensuri care vor putea constitui schelele prezentului către viitor. Nu neapărat să refacem onoarea cuvintelor pe care le-am enumerat mai sus, ci poate vom găsi alte cuvinte demne de apărat.
Să fie cuvântul muncă? Nu cred. Poate cuvântul libertate? Tocmai am luat în 20 de ani o doză otrăvită din așa ceva. Atunci??
Să mă explic încă odată: nu vorbesc despre cuvinte pe care le apărăm în mod ipocrit, cum o fac cei care răspund la sondaje și susțin că ei sunt morali, toleranți, însă cei din jurul lor nu prea sunt astfel.
Când aperi anumite cuvinte, sau sensuri, vei ști să faci asta nu clișeistic, ci înrădăcinat în acțiunile tale, în credințele (beliefs) tale, să le arăți rolul real în viața ta și în proiectele tale.
Păi, nu prea avem cum, pentru că, de exemplu, aceleași lucruri, aceeași devalorizare se petrece cu acele cuvinte care ne desemnează identitatea: români, românesc, România, (nu mai înșir aici tot pomelnicul de asocieri negative, sau idiot-pozitive, cu daci, traci, energii, oază a creștinătății, cu același efect ca primele) pe care, de această dată, nu doar politicienii le minimizează, ci mai toți o facem, sadic și cu o pasiune a decadenței.
Primele semne de însănătoșire vor putea fi recunoscute atunci când vom începe să ținem la anumite cuvinte și sensuri, când vom apăra, sau măcar suficienți dintre noi vor apăra, acele sensuri care vor putea constitui schelele prezentului către viitor. Nu neapărat să refacem onoarea cuvintelor pe care le-am enumerat mai sus, ci poate vom găsi alte cuvinte demne de apărat.
Să fie cuvântul muncă? Nu cred. Poate cuvântul libertate? Tocmai am luat în 20 de ani o doză otrăvită din așa ceva. Atunci??
Să mă explic încă odată: nu vorbesc despre cuvinte pe care le apărăm în mod ipocrit, cum o fac cei care răspund la sondaje și susțin că ei sunt morali, toleranți, însă cei din jurul lor nu prea sunt astfel.
Când aperi anumite cuvinte, sau sensuri, vei ști să faci asta nu clișeistic, ci înrădăcinat în acțiunile tale, în credințele (beliefs) tale, să le arăți rolul real în viața ta și în proiectele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu