Tristeţi fără adresă

Vise înecate-n smoală
Cu aripile pe-afară
Tot bătând, și zi și noapte,
Arse pân-la jumătate
Arse apoi până la vârfuri
Şi bătând, fără repaus,
Către cerul gri adânc,
Rugăciuni trimise-n haos
Să încerce-a-l îmbuna,
Zbateri, zboruri, zvâcnituri,
Nevăzute tuturora, nevăzute nimănui,
Doar un zgomot vag, perpetuu,
Mai nevolnic decât frica
Roade liniștea tăcerii
Așteptării fără scop,
Şi indică, precum viermii,
Că un trup fost-a prin lume,
Şi-a luptat cu necuprinsul
Fără nici o șansă, prostul,
Însă, totuși, a luptat.