Ce-am învățat/aflat din chestia asta?

Am fost, încă sunt un spectator uluit al dialogului pe care Mihai-Răzvan Ungureanu l-a avut cu Mihai Gâdea, manager Antena 3. Nu știu dacă țineți minte scena finală din filmul Burn after reading, în care agenții aceia speciali se întreabă ce ar trebui să înțeleagă din tot ce puseseră cap la cap de-a lungul filmului. Exact așa mă întreb și eu: ce naiba ar trebui să înțeleg/em după discuția asta?
Câteva lucruri îmi sunt clare: a) MRU i-a arătat lui Gâdea că acuzo-văicărelile sale nu rezistă de la sine unor cerințe de logică argumentativă (acesta fiind, totuși, un contra-argument formal - dacă un agramat enunță prost o descriere a unui pericol, nu mă apuc să îi critic gramatica, decât dacă știu că nu e nici un pericol de fapt; a argumenta că nu e nici un pericol e cu totul altceva și nu se face prin corectarea logicii discursive a agramatului); b) Gâdea nu a reușit să treacă de acest test și să îl scoată pe MRU din spațiul său de siguranță discursivă, pentru asta având nevoie de reformulări și argumente bine întemeiate care să penetreze o problemă, nu să perpetueze în a o descrie naiv; c) MRU a arătat că preferă să savureze sadic un adversar media slab pregătit, străbătând întreg ringul în pași agili de antrenament, fără a avea totuși respectul pentru auditoriul larg de a spune mai mult decât câteva truisme deștepte, bine pliate pe o logică instituțională.

În ce îl privește pe Gâdea, deși tentația de a generaliza cu privire la nivelul de pregătire al jurnaliștilor e mare (și hrănită de multe alte exemple și practici), mă pot restrânge la a spune că este depășit profesional de poziția ocupată, și aici mă refer la capacitățile sale intelectuale și comprehensive. 

Cât despre MRU, descrierea pe care a făcut-o sieși și acțiunilor sale trecut/prezent/viitoare mi-a amintit de versurile lui Alexandru Andrieș din melodia Șefu`. Referitor la marea deszăpezire, a fost și ferm cu autoritățile dar și empatic cu victimele; în ”criza morfinei” a luat și măsuri imediate dar are în vedere și structuralitatea sistemului sanitar; logica instituțională îi funcționează elvețian, prin urmare nu crede în concedieri punctuale ale incompetenților, totuși crezul său e unul al responsabilităților individuale, în care fiecare trebuie să își facă treaba; e prim-ministrul unui guvern politic dar nu are nimic de-a face cu interesele partidelor care îl alcătuiesc, deși se conformează deciziilor politice ale acestora. Altfel spus, e adeptul armoniilor generalizate, în care și individul și sistemul contează, în care competența, munca irigă întreaga suflare a țării, în care puterea și opoziția împing împreună căruța spre viitorul bine al țărișoarei. Dacă deocamdată lucrurile nu stau așa, tot ce trebuie să facem e să îi acordăm suficient timp.  

Una peste alta, apreciez pozitiv exigențele dialogale formale ale lui MRU (deși nu vor avea mare efect în practicile media; le apreciez dintr-o simpatie intelectuală), sunt de acord cu truismele sale instituționale (cum altfel???), e categoric bine că a intervenit punctual prin demiterea câtorva persoane ce ruinau instituții și programe (POSDRU și CNADNR), însă discursul său este inuman de birocratic și formal, precum un ceasornicar ce îți vorbește îndelung despre mecanică, determinanți gravitaționali, când el fusese întrebat cât e ceasul și cât de întârziați suntem.

Acum, ce ar trebui să înțeleg/em?
Că Gâdea (și presa) problematizează prost, știam.
Că MRU va acționa în mod potrivit, la timpul potrivit, în circumstanțele potrivite, atunci când va avea toate informațiile potrivite, îmi e foarte clar, după discursul său de aseară.

Mi-o fi scăpat ceva?