Un fel de scrisoare

aşa te ştiu dintotdeauna
şi aşa îmi place să te ştiu
puţin visătoare
atât cât să arăţi
că jocul nu e jucat doar în fugarul prezent
ci în ceea ce investim în el
sau poate să arăţi
că nu goana după amănunt
face amănuntele importante
că detaliile nu vin niciodată fără să fie depăşite către altceva
mai important decât ele

asta a făcut mereu să pară că pluteşti
că stăpâneşti cu bunătate situaţia
aristocraţie a atitudinii
te admiram
pentru această demnitate
ce te însoţea tot timpul
ca un jurământ de credinţă
ca un cod al onoarei
de a fi om

mă întrebam
care îţi este izvorul
resursa inepuizabilă
şi risc să cred
că n-ai fi ştiut niciodată să răspunzi până la capăt
că îţi era natural
că instincte de ordin superior
instincte de excelenţă
te-au locuit de la început
şi tu
ai ştiut să le foloseşti

dar poate toţi avem asemenea izvoare
însă câţi îndrăznesc să îşi astâmpere setea doar astfel?
în pofida a tot şi a toate