Sânge-n obraji

să vină din morminte, din ce va fi să vină,

din neguri, de pe creste,

din satele cu basme
și doine de-altădat',
din tot ce face-n lume
mai mult decât o viață
de om - suprema plată,
pe piața veșniciei

să vină din dezgust,
dintr-o rușine nouă
tratând prea vechi metehne,
din gândurile clare
ce știu ce-i rău și bine
pe care orișicare
le are când și când
făr-a le și crede, totuși

să vină din răgazul
primit în seara faptei
cu care, toți părtași,
ne-ncrâncenăm să țesem
obositoare drumuri
pe care viața ni se duce
către apus, lihnită

să vină palma aptă
să ne redea-nălțimea
de-a fi nu orișicum,
la fel și umilința
de a ne ști miopi
lăsând în vag, în ceață,
grimasele durerii
care sculptează zilnic
atâți nefericiți

să vină palma aptă
să ne redea mânia,
să ne redea vigoarea,
să ne redea revolta,

și sângele-n obraji