Autour d’un rêve

prima rază de lumină a dimineţii
puritate gratuită, sfâşietoare
amestec de bucurie şi umilinţă
obţinut prin nesomn
şi revărsat peste mizeriile zilei
peste mizeriile mele

nu am unde să mă ascund
dar nici nu am unde sa fiu
însă sunt nu mai puţin viu
şi mă doare
şi mă bucur ca sunt

tu eşti la celălalt capăt al dimineţii
universul între noi se trezeşte
nu se poate altfel şi nu mă întreb de ce

fumul ţigării îmi ridică singurătatea
la rangul de iluzie
mă obţin cu greu din toate acestea
îmi sunt perpetuă caricatură
şi adorm, târziu şi străin,
ca Iacob.