joi, 10 noiembrie 2011

Not to be or to be?



Îi dau dreptate necondiționat președintelui nostru: sunt prea mulți filosofi în țara asta! Necazul cel mare este că sunt mai toți de proveniență stoică și nihilist-creștină. Nu știu dacă la baza acestor profunde concepții se află: columna lui Traian, neantul valah de după romani, stepele rusești, vinul românesc, ciobănașul moldovean mai naiv decât întreaga sa turmă, meșterul Manole visând la Catedrala Mântuirii Neamului, promovarea turistică excelentă a traiului indecent de umil precum și a vieții de apoi (evident sub prea-înaltul patronaj al Patriarhiei: explore the heavenly gardens!), pura și simpla cerință ca posmagii să fie măcar muiați (din Creangă, pentru cei mai puțin inițiați în clasici), doinele de jale pe care nu le mai știe nimeni, Eminescu pentru că nu mai e citit, Caragiale pentru că s-a râs de noi în loc să ne ia în serios, marxism-leninismul filtrat de proletcultismul autohton, contractul social de tip CAP (cooperativa agricolă de producție, pentru cei mai noi decât ”omul nou”), conflictele cu privire la sensul vieții iscate cu școala hedonistă a lui Guță și Vijelie, lichelele care nu sunt nici cât negru sub unghie deranjate că sunt lichele, sentimentul românesc al ființei în gip (CTP-ul nu poate lipsi din destinul nostru), guvernarea sub Traian (Băsescu).

Însă știu precis că dacă n-am fi atât de stoici și nihilist-creștini (dacă n-am fi atât de supuși, fataliști, pesimiști, neîncrezători că această lume permite gesturi prin care, măcar odată-n viață, să contăm), dacă am avea o doză minim-rezonabilă de utilitarism, pragmatism, ateism chiar, dacă am vedea viața ca efort personal întins la limita superioară de suportabilitate, efort destinat parțial unei lumi comune cel puțin acceptabile, atunci se prea poate ca acești politicieni menținuți în funcții de neputința esențial-filosofică a poporului să nu fi existat (ca politicieni). Se prea poate ca Traian Băsescu să nu mai fi apucat să spună că sunt prea mulți filosofi în țara asta, sau să nu îl fi auzit decât tovarășul său de pahar.          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu